Walking to the light
Pofta buna
Nu vor fi prea multe fotografii de genul asa ca mi-am permis sa o trec la aceasta categorie.
Plimbandu-ma printr-un parc din acest oras mirific … n-am putut sa ma abtin sa declansez la urmatoarea faza:
Tot despre porumbei
Ca tot sunt porumbeii la moda … (vezi blog-ul lui Dobilomanu’ si al meu) stii care e asemanarea dintre un porumbel si un arhitect ? Amandoi se caca pe structura!
Amprente …
Ma uit in jur si vad pe toti copacii scrijelit: “Am fost aici!” sau pe vre-o cladire declarata monument scris cu spray-ul ori pe semnele de circulatie zgariat cu cheia sau scris cu un marker. Nevoia de a lasa amprente peste tot prin jur, de a ne marca teritoriul exista de cand lumea, iar oamenii au diferite moduri de a face asta si in diverse locuri si imprejurari. De la a pune mana pe piciorul prietenei, intr-un bar, cand un alt mascul o verifica din cap pana in picioare si mai ales la picioare, pana la semnat in cartie de oaspeti de pe la diferite muzee si a poza pagina respectiva cu telefonul dupa aceea si mai departe pana la graffitti-uri, zgarieturi, amprente-le propriu-zise (de ce nu?), muscaturi si ciupituri, semnaturi si alte cele, fiecare simte o dorinta puternica si gaseste o modalitate de a-si lasa amprenta, marca teritoriul si a se exprima pana la urma.
Am sa-ti povestesc nitel despre unul din modurile mele de a spune: “Am fost aici!” si acesta este “fotografia”. O pasiune de a mea mai veche pe care o folosesc, printre altele, ori de cate ori am ocazia, pentru a-mi lasa o amprenta … undeva. Spre exemplu, am fost asta vara la Sibiu. Dupa festivalul de la Sighisoara, unde din diverse motive (prietenii stiu de ce) nu prea am reusit sa trag niste cadre reusite, am hotarat noi sa intarziem cu o zi acasa, dar sa oprim prin Sibiu pentru ca multi dintre noi nu l-au vazut, iar ceilalti nu l-au mai vazut de ceva timp si colac peste pupaza toata treaba asta se mai petrecea si in anul 2007 adica exact in anul pentru care Sibiul, alaturi de Luxemburg a fost declarat “Capitala Culturala Europeana”. Prin urmare ne-am trezit in Sibiu. Orasul curat tot, majoritatea cladirilor renovate … Arata intr-adevar pe masura titulaturii primite. Fiind inconjurat de tot felul de privelisti am scos camera foto si am inceput sa “mitraliez” tot ce vedeam fara a mai sta prea mult pe ganduri, dar de mancat palmele … ma mancau. Cautam ceva … nu stiam exact ce … urma sa-mi dau seama in momentul in care vedeam. Cum stateam eu asa, la un moment dat ma uit in jos si vad ca stau pe un capac de canal. Ma dau repede la o parte (ma repet, dar prietenii stiu de ce) dupa care ma uit sa vad macar daca e prins bine sau e ca astea din Iasi unde risti sa cazi in canal din cauza unor capace puse prost sau in unele cazuri lipsa de ani de zile si nimeni nu face nimic.
Unde ramasesem? Ah da! Ma holbam la capacul ala de canal si observ la un moment dat ca astia au pus capace noi cu sigla orasului imprimata pe ele alaturi de anul in care au fost facute special pentru a marca evenimentul mai sus mentionat. De unde a aparut si umbra aia in ochii mei … nu stiu, dar cert e ca se potrivea de minune umbra mea pe sigla aia … si am avut revelatia … mi-am zis: “Asta e! Am fost aici!” si desigur am imortalizat momentul fiind modul meu de a-mi marca existenta la momentul “x” in locul “y”, ocazia subintelegandu-se de la sine, sper eu.
Ioti si pozna:
Astept impresii pe adresa: … da’ mai bine lasa impresiile ca am eu destule.Stay tuned. E posibil sa mai urmeze si alte amprente, locuitorii Iasului putandu-le chiar observa pe strazi. Pana atunci te invit sa-ti arunci si tu un comment in semn ca ai fost pe aici, in care sa zici si un mod de-al tau preferat de a-ti lasa amprente.
PhotoBlog
Am pus primul articol din photoblog, sub forma de slideshow. Deocamdata e un slideshow oferit de Google . Fotografiile sunt facute de mine dealungul timpului de cand am achizitionat actualul aparat foto (adica in decursul unui an de zile). Este o serie de fotografii cu pisici, care, dupa opinia mea sunt foarte expresive pentru acest domeniu. Ma fascineaza faptul ca in momentul in care vreau sa le fotografiez nu fug nici ele de mine, nici eu dupa ele. Ma observa si ori incep sa ma studieze atent sa vada ce fac, ori isi vad in continuare de treaba fara sa ma mai bage in seama. Sper sa-ti placa. Click aici pentru a intra pe pagina cu pricina sau in sidebar, la PAGES-> Photoblog.
P.E. Din cauza unor mici probleme tehnice nu se poate comenta pe pagina cu photoblog-ul … am s va rog pe cei care vreti sa lasati comment despre photoblog, sa o faceti aici. Multumesc.
Vizita lui Jack Welch in Romania
Articolul asta il scriu pentru cei care vor cu disperare sa plece din tara cat mai curand pentru a fi sclavi pe plantatiile spaniole de capsuni sau in constructii prin alte tari ale Europei. Faptul ca Jack Welch, declarat in anul 2000 “managerul secolului” de catre cunoscuta revista “Fortune” , viziteaza Romania, inseamna ceva. Nu e o vizita de caritate si nici de imagine. Nu are nevoie! Omul a vazut potential si incearca sa-l fructifice. Fratilor, chiar se poate castiga si aici! Trebuie doar sa fiti baieti destepti.
Spuneam ca vine Jack Welch. Cine este acest Jack Welch? Pai Jack e un om … ca noi (din punctul asta de vedere), numai ca putin mai cunoscut si desigur … mai bogat. El si-a inceput cariera in 1972 in cadrul copaniei General Electric. Noua ani mai tarziu, in 1981, a fost ales presedintele (fiind al 8-lea om care a ocupat aceasta functie) companiei mentionata mentionata anterior, dupa care a inceput sa creasca … si el si compania odata cu el, aducand valoarea pe piata a companiei de la 13 miliarde de dolari la 400 de miliarde. Dupa cum am relatat si mai devreme, in anul 2000 revista “Fortune” (un fel de “Capital” la noi) ii da lui Jack Welch titulatura de “managerul secolului”, iar in 2005 a fost ales de catre cititorii revistei “Chief Executive” “cel mai admirat CEO al ultimilor 20 de ani”. De asemeni, un studiu condus de revista “Fast Company” l-a desemnat “Cel mai important lider al zilelor noastre”.
In prezent, Welch este presedintele companiei “Jack Welch LLC” . Totodata ofera si consultanta unui grup restrans de CEO din topul “Fortune 500″. Printre altele, mai sustine si un curs de leadership in cadrul MIT’s Sloan School of Management si tine prelegeri oamenilor de afacei si studentilor din intreaga lume prin conferinte cum va si fi cea organizata la Bucuresti.
Am ajuns in sfarsit la ce ne intereseaza. Pe data de 2 iunie 2008, compania “Qualians” organizeaza la Bucuresti o conferinta in care renumitul Jack Welch va fi prezent pentru a raspunde intrebarilor romanilor legate de domeniul in care a facut istorie. Romania este singura tara din aceasta parte a Europei inclusa in seria de conferinte din acest an la care Jack Welch va lua parte. Asteptam sa vedem cum se va desfasura aceasta conferinta.
Am pus si o poza a lui Jack Welch , in caz ca dati nas in nas cu el pe strada macar sa stiti cine-i (putin probabil, dar imi trebuia si mie o scuza pentru a pune fotografia nuoh?). Asta am considerat-o eu cea mai reusita din primele rezultate pe Google .
©2008 Bufnitzoiu’, All rights reserved.
Bufnitzoiu’ is a registered trademark of Hai Punct Com.
Masina cu doua roti (zisa’ si “juma’ de Dacie”)
Eram azi cu un amic printr-un magazin si cum ne uitam noi pe la diferite lucruri pentru masina, nu stiu ce ma trasneste si incep a-i povesti cum ca as vrea sa vad o masina cu doar doua roti. Si ca tot imi veni ideea, incepusem de acum a-mi stoarce crierii sa-mi imaginez diferite design-uri posibile pentru o astfel de masina. N-am gasit nici unul, dar filmuletul care urmeaza mi-a dat mult de gandit si a reusit sa ma ambitioneze (nu stiu pana cand). Peste filmulet am dat din greseala putin mai tarziu cand am ajuns acasa (ca sa vezi ce face soarta).
Din seria “traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul” [stiu ca fac plagiat da’ am pus ghilimele O:-) ] va prezint masina cu doua roti zisa si “juma’ de Dacie”.
Enjoy:
©2008 Bufnitzoiu’, All rights reserved.
Bufnitzoiu’ is a registered trademark of Hai Punct Com.
Melc, melc …
… scoate coarne BOU .. rESTI …
Filmul se cheama “cum sa enervezi shoferii”. Eu as pune cate un de asta sa mai faca din cand in cand cate o faza de genu’ pentru a mai destinde atmosfera din trafic, nu de alta, da’ ies in fiecare zi dintre blocuri catre strada mare si ma lovesc de cate-un “…’zau’ matii”. In unele zile de “..’te-as in mata ..care pui frana brusca” sau ” .. un’ te bagi bah tampitule?” si multe alte de astea pe care si voi le stiti, unii le si folositi ca nah, asa-i omul in trafic. E normal!
Preferata mea e o faza pe cat de comica pe atat de adevarata, in care o tipa care conducea mai mult sau mai putin prost (irelevant), taie calea unui politist (cu care se da traseul la scoala de soferi), de data asta aflat singur, in masina personala si nu la serviciu cu vreun cursant de examinat in masina. Politistul, grabit probabil si putin nervos, da geamul in jos (ca niciodata) si o injura pe tipa punand o intrebare retorica, tipica injuratului in trafic: “cin’ ti-a dat carnet fah proas… ?” Faza la care tipa il recunoaste de pe vremea cand a dat ea examenul chiar cu el si ii raspunde tot pe geam facandu-l pe asta (mare politist) de tot rahatul: “TU, MAI BOULE!”
Lasand boii putin la parte si revenind la oile noastre … sau mai bine spus melcii .. nostri … va prezint o metoda de destins soferii din trafic:
Daca as fi primar as da anunt din partea primariei … “Angajam melc in trafic! Salar satisfacator, o sticla de 2 litri de apa pe zi, o masa in valoare de 30 RON in pauza de pranz cochilie cu aer conditionat performant care dispune si de functia de incalzire si un pachet de servetele umede pentru sters barbia. Angajatul ideal: cautam persoana retardata care sa poata cara cochilia, care se plictiseste acasa si ar prefera sa se plictiseasca intr-o intersectie, si care sa fie “pe verde” … de preferat si la semafor.
