Fotografiind acesti porumbei dintr-un loc superb in care nu stiu daca au ajuns foarte multi ieseni, am avut sentimentul ca cei doi vegheau parca orasul. Nu stiu daca era numai din cauza celor doi porumbei care parca stiau foarte bine ce au de facut (sa vegheze asupra iesenilor si sa-i protejeze) sau din cauza ca ma aflam intr-un loc foarte inalt deci ferit de multe “inconveniente” de pe strada, dar cert e ca ma simteam mai in siguranta.