Ma uit in jur si vad pe toti copacii scrijelit: “Am fost aici!” sau pe vre-o cladire declarata monument scris cu spray-ul ori pe semnele de circulatie zgariat cu cheia sau scris cu un marker. Nevoia de a lasa amprente peste tot prin jur, de a ne marca teritoriul exista de cand lumea, iar oamenii au diferite moduri de a face asta si in diverse locuri si imprejurari. De la a pune mana pe piciorul prietenei, intr-un bar, cand un alt mascul o verifica din cap pana in picioare si mai ales la picioare, pana la semnat in cartie de oaspeti de pe la diferite muzee si a poza pagina respectiva cu telefonul dupa aceea si mai departe pana la graffitti-uri, zgarieturi, amprente-le propriu-zise (de ce nu?), muscaturi si ciupituri, semnaturi si alte cele, fiecare simte o dorinta puternica si gaseste o modalitate de a-si lasa amprenta, marca teritoriul si a se exprima pana la urma.

Am sa-ti povestesc nitel despre unul din modurile mele de a spune: “Am fost aici!” si acesta este “fotografia”. O pasiune de a mea mai veche pe care o folosesc, printre altele, ori de cate ori am ocazia, pentru a-mi lasa o amprenta … undeva. Spre exemplu, am fost asta vara la Sibiu. Dupa festivalul de la Sighisoara, unde din diverse motive (prietenii stiu de ce) nu prea am reusit sa trag niste cadre reusite, am hotarat noi sa intarziem cu o zi acasa, dar sa oprim prin Sibiu pentru ca multi dintre noi nu l-au vazut, iar ceilalti nu l-au mai vazut de ceva timp si colac peste pupaza toata treaba asta se mai petrecea si in anul 2007 adica exact in anul pentru care Sibiul, alaturi de Luxemburg a fost declarat “Capitala Culturala Europeana”. Prin urmare ne-am trezit in Sibiu. Orasul curat tot, majoritatea cladirilor renovate … Arata intr-adevar pe masura titulaturii primite. Fiind inconjurat de tot felul de privelisti am scos camera foto si am inceput sa “mitraliez” tot ce vedeam fara a mai sta prea mult pe ganduri, dar de mancat palmele … ma mancau. Cautam ceva … nu stiam exact ce … urma sa-mi dau seama in momentul in care vedeam. Cum stateam eu asa, la un moment dat ma uit in jos si vad ca stau pe un capac de canal. Ma dau repede la o parte (ma repet, dar prietenii stiu de ce) dupa care ma uit sa vad macar daca e prins bine sau e ca astea din Iasi unde risti sa cazi in canal din cauza unor capace puse prost sau in unele cazuri lipsa de ani de zile si nimeni nu face nimic.

Unde ramasesem? Ah da! Ma holbam la capacul ala de canal si observ la un moment dat ca astia au pus capace noi cu sigla orasului imprimata pe ele alaturi de anul in care au fost facute special pentru a marca evenimentul mai sus mentionat. De unde a aparut si umbra aia in ochii mei … nu stiu, dar cert e ca se potrivea de minune umbra mea pe sigla aia … si am avut revelatia … mi-am zis: “Asta e! Am fost aici!” si desigur am imortalizat momentul fiind modul meu de a-mi marca existenta la momentul “x” in locul “y”, ocazia subintelegandu-se de la sine, sper eu.

Ioti si pozna:

Astept impresii pe adresa: … da’ mai bine lasa impresiile ca am eu destule.Stay tuned. E posibil sa mai urmeze si alte amprente, locuitorii Iasului putandu-le chiar observa pe strazi. Pana atunci te invit sa-ti arunci si tu un comment in semn ca ai fost pe aici, in care sa zici si un mod de-al tau preferat de a-ti lasa amprente.