Am pierdut iar o noapte fara rost si inca o data m-am culcat “dimineata devreme” (in jur de 5 AM) si imi zic “hai sa iau si radio-ul din bucatarie cu mine”, poate-poate ma trezesc si eu mai dimineata.

Radio de bucatarie - stii tu … aparatul ala mic si simpatic care ar trebui sa te trezeasca dimineata si sa fie “de noptiera”, caruia i s-au dat, de pe vremea lui Ceausescu inca, alte atributii cum ar fi: companie in bucatarie pentru gospodine.

Il iau, il bag in priza, il setez sa ma dispere incepand cu orele 8:30 AM si il las la indemana pentru a-si putea lua palme in momentul in care incepe sa urle sau sa fie smuls din priza si aruncat cat mai departe.

Vine ora cu pricina. Incepe asta micu’ sa “zbiere” (adica radio-ul ca nu am copii inca), faza la care ma trezesc. Deschid cu greu o jumatate de ochi si ii arunc o privire de genu’ “Bah, taci ca n-o sa-ti fie bine! Eu detin controlu’ aici ca-i camera mea!”. Bietul aparat de radio, nefiind obisnuit cu toanele mele, incepe a se uita tamp la mine zicand, cred, in gandul lui “De pe ce planeta a aterizat asta? F***ing freak!” si continua sa-si vada de treaba fara sa ma mai bage in seama.

Stau eu putin, meditez la treaba asta si observ ca nu ma deranjeaza atat de tare pe cat ma asteptam. De fapt, nu ma deranjeaza deloc. De fapt … chiar imi place! Ce te asteptai sa zic … ca nu am fost in stare sa-l inchid de lene si somn? Ca am fost sfidat si invins de un amarat de aparat de radio? Neeeh … NICIODATA!!! Logic, eu trebuie sa castig asa ca o intorc in favoarea mea si constat ca imi place. HA! Tot eu is Safu’!

Uf! Sef pe naiba! M-a facut un radio frate! Asta e! Imi place si cu asta ba asta! (Am realizat ca daca-mi place de fapt tot el ma face pe mine.)

Eh, in speranta de a mai castiga niste teren si poate chiar batalia, ma trezesc, ma duc in bucatarie, ma uit somnoros in jur si observ ca nu-i nimic facut de mancare, cafeaua nici ea nu-i facuta … si alte treburi de genu’. Cu alte cuvinte e exact ce-mi doream sa fie ca sa ma conving ca trezitul nu pare o optiune prea buna. Zis si facut!

Ma intorc in camera cu gandul sa dorm iar jumatate de zi si cealalta jumatate sa ma framant cu gandul ca am pierdut-o pe prima, deci n-am facut nimic concret. Dau sa scot radio-ul din priza si … si … ma trezesc brusc in bucatarie cu mic dejunul facut (si arata al naibii de bine), cafeaua de asemeni facuta (si mirosea al naibii de bine), faza la care ma indrept spre geamul de la balcon si vad ca-i un soare ce prevesteste o zi a naibii de buna … si aud deodata … Cum ce aud? Ce pot oare sa aud? Desigur, radio-ul! Statea ca barosanu’ in bucatarie si “zbiera” de zor.

Incep sa-mi amintesc … am scos radio-ul din priza … m-am luptat cu el cat m-am luptat, m-a doborat! M-a tarait pana in bucatarie, m-a fortat sa-l bag in priza dupa care m-a pus cu japca sa scot tigaia, ouale din frigider, sa pun ulei in tigaie, sa aprind aragazul … ibric … apa … doua linguri de cafea … In final imi aduc aminte toate “chinurile” prin care m-a facut asta micu’ (stii tu … radio-ul … copii n-am inca …) sa trec. De acum nu mai pot face nimic. Ma asez cuminte la masa si incep sa mananc. Nici nu ma mai chinui sa-l inchid. Cine naiba ar mai avea tupeul sa incerce? N-ai vazut ce mi-a facut? Si cand te uiti la el si-l vezi asa mic si simpatic … BANG! TREZESTE-TE! NU E SIMPATIC! E DOAR IMAGINATIA TA!!! …

Fenomenal ce poate sa faca un aparat de radio, o chestie atat de mica si simpatica (sta langa mine … tre’ sa scriu ce-mi dicteaza … tre’ sa-l laud … nu ma credeti!!! acu’ se uita in alta parte), inventata pe undeva pe la sfarsitul secolului 19, care a slujit cu credinta (a se citi: “a asuprit cu bestialitate“) omul de atunci si pana in zilele noastre.

Va prezint dracovenia care mi-a imbunatatit ziua (a se citi: “gura mamii lui de asupritor“):

Trecand mai departe pana se incarca poza cu EL ASUPRITOR, eu am obiceiul de a boteza lucrurile care ma slujesc facandu-mi viata mai buna si mai frumoasa astfel incat astept sugestii de nume din care voi face o selectie de vreo 4-5 nume ce vor fi incadrate intr-un poll urmand ca cel mai bun sa castige.Am fugit ca ma ia asta micu’ (rad … aah .. stii tu) la bataie iar … Stai mah! Nu mai da ca fac de bunavoie! Stai mah n-auzi … Au! … Ti-o coc eu intr-o zi! Aaaah!